Gândesc negativ Sunt blocat

Bagaje de cuvinte

Cât de ocupaţi de la ‘a trăi’ ne ţinem? Ce se întâmplă dacă ‘ziua de mâine’ pentru care munceşti atât de mult nu o să existe?

 

Petrecem mult timp în cap, la propriu şi la figurat. Mă uit pe stradă cum mergem efectiv cu capul înainte, construim câte o poveste pentru orice, ne blocăm în raţionalizări şi explicaţii … Ne ţinem ocupaţi, construim din ce în ce mai mult, ne aglomerăm în proiecte, mai facem o casă, mai cumpărăm ceva, mai construim o afacere … şi?

 

Cât de ocupaţi de la ‘a trăi’ ne ţinem? Ce se întâmplă dacă ‘ziua de mâine’ pentru care munceşti atât de mult nu o să existe?

 

Mintea noastră are o abilitate şi potenţa superbă pentru orice fel de activităţi, cam orice facem, inclusiv a gândi. “Gândesc deci exist” spunea Descartes formând o ecuaţie despre existenţa umană în care a există şi a gândi au ajuns să fie dependenţe. Gândesc pentru că exist şi exist pentru că gândesc. Însă este mai mult, sau de fapt mai puţin.
Prin natură noastră umană avem o mare nevoie de a construi sens şi interpretare din lumea ce ne înconjoară pentru a ne asigura siguranţă.
În anumite culturi întâlnim spiritele care sunt elemente ce cauzează tulburări fizice de exemplu sau influenţează vremea, în alte culture întâlnim Zei şi figuri superioare care interacţionează şi influenţează realitatea.
Însă mintea noastră cu timpul ne-a împins către a caută cât mai multe raţionalizări, explicaţii astfel încât s-a extins percepţia că există o explicaţie şi un control asupra întregii existente.
Ştiinţă oferă un cadru atractiv de a explică totul, însă totul nu a reuşit să fie încadrat în felul acesta, în special experienţă subiectivă umană.
Petrecem mult timp în cap, la propriu şi la figurat. Mă uit pe stradă cum mergem efectiv cu capul înainte, construim câte o poveste pentru orice, ne blocăm în raţionalizări şi explicaţii, uităm să trăim… şi mă întreb când mai mergem şi cu inima înainte…

Acceptăm incertitudinea?

 

Întrebarea cea mai arzătoare este despre nevoia de a construi o multitudine de cadre teoretice de a explica, de a creea multe bagaje de cuvinte cu multe etichete pentru a rezolva impulsul şi nevoia pentru înţelegere şi certitudine.

Nevoia de înţelegere are rădăcina în lipsa de siguranţă care creează de fapt nevoia de control. Lumea este uneori haotică şi uneori copleşitoare, viaţă este incertă, iar noi, creature conştiente (aparent), blocate în propria noastră minte, faţă în faţă cu măreaţă ‘realitate’. Aşa ajunge să fie atât de important să găsim cadre teoretice pentru a înţelege şi a câştiga un simț de siguranţă.

 

Cât de mult acceptăm faptul că poate nu putem explică şi înțegele chiar totul? Sau că întregul proces de a încerca să raţionalizăm este o pură distragerea de la a trăi efectiv? Ne ţinem ocupaţi cu diverse, construim din ce în ce mai mult, ne aglomeram în proiecte, mai facem o casă, mai cumpărăm ceva, mai construim o afacere … şi? Cât de ocupaţi de la ‘a trăi’ ne ţinem prin ele? Ce se întâmplă dacă ‘ziua de mâine’ pentru care munceşti atât de mult nu o să existe?
Căutăm să ne explicăm emoţiile şi uităm că emoţiile sunt făcute să fie trăite, simţite.
Ne ocupăm spaţiul mental şi nu numai, cu nenumărate bagaje de cuvinte cu etichete din ce în ce mai speciale. Cum ar fi să mai scoatem din cuvinte şi să umplem bagajele de mai multe experienţe şi vitată?

Să ne dăm voie să trăim!

 

Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte. Blaise Pascal

 

Leave a Reply