Optimism Urban

Cum scap de capcana agitației

Sunt așa ocupat! Este răspunsul automat când întrebi pe cineva cum este. Și da, trăim o perioadă plină, avem multe de făcut. Oare chiar așa ocupați? Sau este un mod de a evita?

 

Perfecţionist. Ocupat. Realizat.

 

Când se strecoară agitația, se transformă în obiceiuri nervoase. Roşul unghiilor, bătăile repetate din picioare, trecerea mâinilor prin par, atingerea fetei, ticuri verbale.

Dacă ne uităm destul de aproape, se poate vedea în mesajele rămase fără răspuns. Râsul nervos. Panica care apare în momentul în care planurile se schimbă. Când orice se schimbă.

Anxietatea cu grad ridică de funcţionare este ….

Ca un şarpe ce se ridică pe spate, şi se înfige în umeri şi gât. Un pumn în stomac, ca şi cum corpul face confuzie între a răspunde la un email cu atacul unui leu.

Anxietatea cu grad ridică de funcţionare se simte ca și cum….

Nu eşti destul de bun. Eşti un prieten rău. Nu eşti bun la slujba ta. Pierzi timp. Tu eşti o pierdere de timp. Iubitul tău nu te iubeşte. Este atât de nevoiaş de atenţie. Ce tot faci cu tine? De ce ai spune aşa ceva? Dacă nu o să le placă? Doar nu poţi să te aduni? Devii anxios şi pentru că devii anxios o să strici totul. Eşti un impostor. Doar eşti bun la a te preface. Dezamăgeşti pe ţoţa lumea. Nimeni nu te place.

În tot acest timp totucl pare perfect calm. Am învăţat să ne conţinem. Căutăm mereu următorul subiect pe care să ne punem întreaga energie parcă nesfârşită.

Scrisul. Alergatul. Listele. Preocupări minore (orice mă ţine ocupat). Dansatul în sufragerie. Flotările în bucătărie. Pretind că este pentru distracţie, când de fapt este o pură coregrafie de rutină a disperării, încercând să legăm gândurile ce zboară haotic prin minte.

Sunt atacuri de anxietate silenţioase, ascunse de zâmbete.

Este mereu vorba despre a fi ocupat şi în acelaşi timp a evita, astfel încât lucrurile importante să nu se îndeplinească. Este despre a lăsa lucrurile să se adune copleşitor decât să recunosc că este nevoie de ajutor.
Este un circ între ‘toţi ceilalţi sunt ok şi adunaţi în afară de ţine’ şi ‘mulţi alţii o duc mai greu decât ţine’.

Rezistă
Înghite
Nu eşti ok, strici totul

Eşti foarte ok, nu te mai purta că un copil

Trezirea în mijlocul nopţii oftând că scenariul cel mai rău tocmai a trecut prin minde şi pare atât de real, de viu, şi chiar atunci când se dovedeşte că nu este adevărat tot durează o ora două să revin la starea calmă.

Pentru că, cât de OK eşti într-o zi fără planuri? Pentru că spaţiile goale provoacă o spirală doar la anticiparea posibilităţii de a rămâne singur cu gândurile? Când este nevoie de o lista pentru a supravieţui unei Duminici: vizionarea unui spectacol, curăţatul bucătăriei, sport, răspund la corespondenţă, citesc zece pagini…?

Când eşti destul de social să participi la evenimente însă acolo te găseşti că stai într-o camera în care simţi că nimeni nu te cunoaşte. Este despre a putea lega conversaţii uşor însă nu despre a putea construi relaţii apropiate pentru că apari doar când te simţi ‘destul de bun’. Răspunzi mesajului doar când te simţi pregătit.

Pentru că îţi este teamă că dacă te-ar cunoaşte, te-ar respinge.

Aşa înveţi să conţii, să o canalizezi interior. A avea anxietate este a gestiona constant mişcarea care poate să fie productivă sau auto-distructivă, depinde de cât somn ai avut. Depinde de zi. Depinde de aliniamentul Pământului şi Stelelor. Depinde de …
Este când ‘a trăi cu’ inseamnă să înveţi să stai cu ea. Provocând mesajele interioare răutăcioase care spun că valorezi doar ce ai produs în ziua aceea.
Este despre a învăța să spui ‘ am nevoie de ajutor’. Să ai grijă de ţine fără vină. Înseamnă din când în când să împărtăşeşti din experienţă ta cu un prieten. Înseamnă să apari chiar dacă îţi este teamă.
Este când a nu răspunde unui mesaj imediat este un act de curaj.
Este despre a-ţi valida emoţiile proprii.
Este despre a găsi propria umanitate în anxietate, în slăbiciunile tale. Este despre a lasă energia să te inspire mai mult decât să te tragă în jos. Este despre a te ierta atunci când câştigă teren.

Anxietatea cu grad ridicat de funcţionare este o consecinţă naturală a unui stil de viaţă agitat, însă existenţa ei este că şi povestea cu găină şi oul. Care a venit prima, anxietatea sau agitaţia? Mă mişc mereu pentru că sunt anxios sau sunt anxios pentru că mă mişc mereu?

Chiar dacă eşti funcţional asta nu înseamnă că eşti bine, fericit. Şi doar pentru că eşti funcţional nu înseamnă că nu e cazul să încetineşti, să respire şi să îţi iei o simplă secundă de a te bucură de cum este totul acum.

În acest moment.
În acest scurt, tăcut moment.

Leave a Reply